Oraș mic/mare, probleme mari

Un barman, la țară, câștigă mai bine ca un orășean

Orașul, sursa inepuizabilă a forței și ofertelor de muncă – toți se angajează, mulți demisionează. Munci de trei lei, sclavie, salarii batjocoritoare și colective bârfitoare. Probabil că mulți aleargă după ofertele tentante, îmbiați de  anunțurile pompoase, care nu sunt altceva decât un mare fâs.

De câteva zile încoace mă frământă următoarea întrebare: cum se face că un barman fără studii superioare câștigă mai bine ca un proaspăt absolvent de facultate? Vă dau un exemplu concret: eu sunt de la țară, însă trăiesc într-o comunitate care este, relativ, mare – aproximativ 9.000 de suflete. În vecinătatea localității șade un oraș care însumează aproximativ 70.000 de locuitori. Deși în teorie viața la țară pare mult mai proastă când vine vorba de locuri și oferte de muncă, se pare că în cazul nostru s-a produs o anomalie. Un barman țăran câștigă mai bine ca un orășean. Concret, X-ulescu de la sat are 1.400 ron salariu, în comparație cu 1.200/1.050 ron cât ar avea Z-ulescu de la oraș. Daaar, Z-ulescu de la oraș nu e barman; el a terminat o facultate și lucrează în domeniu. Deci, responsabilitățile și task-urile lui sunt mai numeroase. Deși poate nu depune efort fizic, el lucrează mult cu psihicul pe care trebuie să și-l stăpânească foarte bine. Presiune mare, responsabilități pe măsură. Cu alte cuvinte, mult stres.

București, București, cu salariul ăsta mă primești?

Un alt exemplu grăitor vi-l pot da din propria experiență. Aplic, de ceva vreme, la diverse job-uri, pe diverse site-uri de recrutare. Într-o zi am fost selectat pentru un post de junior PR pentru București, mi s-a dat o temă pentru acasă pe care am rezolvat-o, după care am fost invitat la un interviu. Am refuzat bună parte din vreme interviul face-to-face, cerând unul pe skype – știam că e concurență, iar eu experiență practică în domeniu nu aveam, deci riscul de a nu fi selectat era aproape limpede. Într-un final, cererea mi-a fost acceptată. Am vorbit scurt despre experiența mea în muncă, și s-a concluzionat că nu am pregătire practică pentru postul respectiv, deși ceva talent nu mi-ar lipsi. În schimb, mi s-a spus că ar fi un post liber pe secretariat. Ca să nu o mai lungesc mult, dintr-una într-alta, am ajuns la București pentru 3 zile de probe pe direct marketing, la agenția respectivă de marketing&PR.

Probabil că voi fi judecat puțin pentru asta, dar trebuie să vă spun că prima zi de „muncă” în agenția respectivă a fost și ultima. M-a speriat gândul normei zilnice(nu puțină!) pe care trebuia să o fac: prima jumătate din zi actualizam o bază de date și introduceam contacte noi(persoane juridice, cel puțin 100), iar a doua parte din zi făceam vânzări. Direct marketer-ul e un agent de vânzări prin telefon, dar mai high class, fiindcă lucrează doar cu persoane juridice. Cred că aș fi rămas în București numai dacă salariul ar fi fost de 1.500 ron, cu toate că aș fi mers în scârbă, zilnic, la acel job, preț de maximum 2 luni… Or, în condițiile respective, cu cerințe ale postului absurde, cum aș fi putut trăi civilizat și decent într-un oraș atât de mare, eu, omul venit din provincie? Câți strâng din dinți și tac din gură îmbrățișând astfel de „oferte”? Personal, cred că pot mai mult, dar anumite job-uri știu acum sigur că nu mi se potrivesc. Se pare că zicala „omul din greșeli învață” îmi vine  mănușă.

Ideea acestor istorioare ar fi simplă: nu te încurca când nu știi ce vrei de la viață și nu ești sigur pe tine. Pregătește-te intens pentru un job, dar și pentru loviturile pe care le vei primi. Nu te pripi dacă nu știi despre ce este vorba.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s