Dom’ patron, fii civilizat și ferm!

Delăsare is my middle name

Nu știu cum se face, dar se face că se cam face prost treabă prin țara asta. Încep, în primul rând, cu mine, observând cât de des pot folosi acest „las pe mâine”, sau „fac mai încolo”, ori „hai să fac de suprafață/de ochii soacrei”. Cred că e o boală genetică românească, și anume, lălăiala asta târâită de pe o zi pe alta. Nu vreau să mă absolv de nicio vină, tocmai din motivul acesta mă dau ca prim exemplul negativ de român puturos și delăsător. Acum, nu spun că toți or fi ca mine; evident, sunt și oameni de bun-simț, însă aici nu vorbim despre ei, deocamdată.

Ăștia micii, ca mine, nu știe carte, dar pot fi puțin cizelați de ăia mai marii care știe și care este. Cu cât avem mai multe exemple pozitive în jur, cu atât va fi mai bine. Modelul în viață nu e femeia cu mustață, ci mulți vrednici ce schimbă cursul unei națiuni, în bine. Doar așa vom ajunge să facem lucrurile calumea. Când îți strânge cineva mâna-n menghină doar pentru că nu vrei să faci x lucru, ca să scapi, faci ce ți se spune. Așa că, de ce nu ne-ar strânge unii capabili capu-n menghină? Nu de alta, dar să facem și bine, nu doar aiureli. Ideea e că o turmă dezorientată nu face altceva decât să îngreuneze situația.

Patronaș de firmă, caut angajat, dar să dețin drepturi depline asupra lui

Trebuie să recunosc: am o problemă cu patronii. Sunt aroganți, îți vorbesc de sus, te tratează ca pe un caca, și mai vin și des ciufuți la sediu cu o falcă-n cer și una-n pământ, tunând și fulgerând de-asupra ta de parcă ai crede că apocalipsa e un fel de bună ziua! în comparație cu utopia-patron. Inițial îți vorbesc frumos, despre toate și nimic în același timp, cu un aer superior de atotștiutor. Nu contest experiența, nu contest vechimea și nici maturitatea n-o contest, fie ea chiar și pe plan personal; însă contest această atitudine de te înțeleg foarte bine, băi… că parcă mi-e și scârbă să stau de vorbă cu tine..câh! Ei bine dragul mieu, nu-mi mai spune că mă înțelegi, că n-ai cum. Cum mă poți înțelege tu pe mine când mă știi de doar trei minute? Ce e asta? Hai, mai ușor cu tiparele; ai prins tu ceva din societate, dar n-ai prins-o bine. Pune-ți omul la treabă, și dacă dă chix, dă-l afară. Nu trebuie să-l mângâi pe creștet, că el știe de ce pleacă. Vrei să îmbunezi situația? ține-ți pliscul; unii nu vor să fie periați după ce li s-a dat cu șutu-n cur. Pe bune! chiar nu înțeleg mârlănia asta.

Ai spus NU? Păi NU să rămână, dom’ patron! Dar, văd că un nu al multora se transformă în să vedem, nu știu, sau îți mai dau o șansă. Ce caracter trebuie să ai tu ca șef de trib? Ești liderul suprem, tu tai și spânzuri. În cazul tău, din punctul meu de vedere, nu există nuanțe. Tu, din două-trei mișcări, îți dai seama dacă e loc să-l păstrezi pe omul aflat în probe au ba. Dacă nu te pricepi, ia-ți oameni care să se priceapă. Trebuie să fii ferm pe poziții, nu să te îndoi ca prăjina. Uniformizarea vocii e indicată; nu trebuie să-mi țipi să mă faci de căcat, că te faci pe tine de căcat. Așa dai dovadă de proastă gestionare și neam-prostie. Oi fi eu antisocial, dar tu ești antipatic.

Advertisements

3 thoughts on “Dom’ patron, fii civilizat și ferm!

  1. .. că tot veni vorba: https://daniri70.blogspot.ro/2016/12/jobprostitution.html
    te citesc de vreo oră. de fapt am făcut-o din scoarță în scoarță, așadar să nu te sperie micuța cascadă de comentarii ce urmează.
    scrii extrem de mișto! nu pricep de ce ești atât de puțin citit și doar lăicuit pe ici, pe colo (unde intri și tu în eternul exercițiu social de a face la fel..)
    m-am abonat la scrierile tale, le aștept cu interes pe cele de anul acesta.
    la mulți ani!

    Like

    • Chiar că e cascadă… sau avalanșă, conform anotimpului. Nici nu știu ce să zic, sunt citit puțin fiindcă nu atrag, dar nici nu fac eforturi masive de a mă promova. Îmi vărs frustrările omului neîmplinit, scuip gustul amar al vieții și încerc să scap de râia românească care mă mănâncă de când m-am născut, dar încă n-am găsit leacul. Nu sunt perfect, am așteptări, uneori exagerate, alteori prea puține, și tot așa. Un amalgam de de toate, strânse într-un ins cu prea puțină viziune, cu mulți nervi și ceva dramă. Nu sunt jurnalist, e doar râsu’- plânsu’ facultății pe care am terminat-o pe bandă rulantă, ca mulți alții. E o meserie grea, e o meserie căruia trebuie să i te dedici cu seriozitate, nu cu batjocură sau dorința de faimă și bănet. Eu sunt acel jurnalist șomer menit să reflecte realitatea globală, nu doar cea românească. Și…ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici, fiindcă e deja prea mult pentru creierul meu nițel cam obosit. Îți mulțumesc pentru apreciere, îți mulțumesc pentru comentarii, și sper să am și inspirație; momentan m-a cam părăsit. Nu scriu la cerere, nu scriu pentru a ține pasul cu alții, nu scriu pe bandă rulantă. O fac spontan, probabil ca mulți alții. Numa’ bine, și an nou inspirat să fie pentru mulți!

      Like

  2. fuck! asta cu moderarea mă irită cel mai mult aici.
    echivalează cu stângul în dreptul și.. cam stopează.
    asta e. alegerea fiecăruia, în definitiv.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s