M-am săturat să mă înțelegi prost

 

Mă-nțelegi, nu mă-nțelegi, eu tot mă plâng..

Clișeu: te înțeleg. Om care-o spune: mă abțin.

Foarte des am folosit și eu expresia asta, dar acum încerc s-o evit pe cât posibil. Când îmi aduc aminte de cum înțelegeam eu oamenii, parcă îmi vine să și vomit. Ce poți, oare, înțelege tu, când îți vine omul cu teancul de probleme și ți-l trântește sub nas? Înțelegi cât te taie căpățâna: experiență de viață ioc, situații similare nici pe atât, doar clanță spurcată și expresii învățate ca papagalul de la alții. Înțelegi o p**ă!, cum ar zice lumea pân’ cartier. Cu alte cuvinte, nu înțelegi mai nimic, doar te bagi și tu în seamă ca chiloții-n dos.

La sfaturi cred că suntem cei mai pricepuți: noi le dăm, noi le și luăm. Nici nu știu câți „psihologi” de serviciu își ascultă, cu adevărat, „pacientul”. Eu unul, de nenumărate ori, rezonam în aparență cu „suferinzii”, dar privind acum în spate, cred că, mai degrabă, implementasem în mine ipocrizia altora. S-o scurtez: eram idiot crezând că sunt inteligent.

Băi, dar astea nu sunt probleme!

O altă absurditate: scoaterea la vedere a așa-ziselor probleme. Nu știu, dar mulți vin și-și văicăresc viața prin intersecții de dragul de a fi, mai degrabă băgați în seamă, decât de a fi ascultați. E un soi de cum să devin popular prin suferință. Oamenii trecuți prin reale greutăți nu s-au plâns niciodată când au întâmpinat probleme majore. În schimb, zilnic dai de câte unu’ care vrea să se sinucidă, fiindcă mamy nu a vrut să-i dea bani de club suficienți…

Însă nimeni nu întrece femeia când vine vorba de hiperbolizarea suferinței. O singură înțepătură de ghimpe în deget, în mintea femeii, face cât trecerea a 20 de tancuri rusești peste 20 de soldați americani. Orice vorbă spusă corect devine nelalocul ei, orice gest normal este anormal, și tot așa. Cu o femeie nu e bine niciodată să te pui; nu va ști niciodată să sintetizeze lucrurile.

Oricum, cei care tind să-și expună viața în lumina reflectoarelor fără nicio o jenă, căutând să-și și plângă de milă, sunt ăia care falsează suferința. Problemele se rezolvă în intimitatea absolută, cu cei extrem de apropiați; dar dacă situația este mai complicată, psihologul/psihiatrul poate face miracole.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s