M-ați spart cu clișeele voastre!

Fiind un “jurnalist”, și ăla șomer pe deasupra și pe dedesubt, e chiar logic să mă apuc să ”vorbesc” în scris și ceva despre muncă. Așa că, azi m-am hotărât să scriu un articol despre câmpul sămănătoresco-online-ian romglezesc, unde se ivesc anunțuri de joburi mai ceva ca ciupercile după ploaie. Nici nu e necesar să le sădească careva, că ele apar singure din neant. Majoritatea-s, oricum, de căca… adică calumea am vrut să zic, oferindu-i oricărui sărac oportunitatea să se dezvolte și să vadă și el lumina mondenă, muncind ca ultimu’ sclav free, fără să primească nici măcar laude, ci cel mai probabil șuturi în cur, iar pe final scuzele de rigoare că nu-i omul pe care-l căutau, deși el le-a făcut muișt…ăăă…șefilor toate muncile în astea trei luni cât ei au stat la cafele și la bârfe, printre altele râzând și de boul de el. Toți zic că-ți oferă marea cu sarea, când de fapt, ei nu-ți oferă nimic. Bagi muncă fără oprire, făcând vreo nșpe mii de activități să impresionezi, ca pe final să primești pul…ăăă..regretele lor nesincere de îmbuibați, vezi-Doamne! după mintea lor niște sus-puși, însă eu aș spune că-s doar niște cocalari deghizați în tuxedo(adică jachetă).

Dar să încep cu începutul, adică să vă spui de unde-au început toți nervii mei. Ei bine, trebuie să vă mărturisesc că am un ritual, ce-i drept mai de căcat, dar îl am totuși: sunt înscris în niște grupuri de joburi, pe facebook, și zilnic arunc un ochi(pe care mi-l iau și mi-l pun înapoi după ce termin cu tăte, evident) să văz ce munci se mai prestează în off/on-line. Este un exercițiu de brațe pe care-l practit de ceva vreme(cam bună!), însă am recunoscut că-i rutină. Tot văd anunțuri care se repetă, textele fiind aproximativ aceleași, doar cuvintele schimbându-și puțin ordinea; în rest, aceleași lingușeli care nu zic nimic, dar care vor să impresioneze oameni ce nu s-au izbit de scârba muncii românești. Am observat de mult timp că ăștia o tot țin langa cu aproape aceleași tipuri de anunțuri, însă azi – ca niciodată – m-au trăznit toți dracii, și d-aia am luat decizia să scriu, să refulez dracului ce tot strâng în suflețelul meu găunos de ceva anișori.

Băi nenicule, de când șomez eu cu munca asta, văd aceleași mizerabile anunțuri clișeistice: echipă tânără, dinamică, oameni faini, totul fun, dacă ești creativ, dacă-ți place cafeaua, dacă te caci în dungi, dacă faci pipi cu boltă ș.a.m.d, hai în echipa noastră. Bă să-mi bag p**a! Am mortat și a dat raiul peste mine cu anunțurile astea, cumva? Totul sună de parcă te duci în concediu, nu la muncă… și știm prea bine că-n România, colectivul te cam f**e, nu-ți întinde mâna de ajutor; sau, ți-o întinde să te-mpingă în nămol, ca să scape de concurență. Și toți o țin cu salarii peste piață/medie/competitive, dar n-ar scrie și ei suma dacă tot s-au sinchisit să conceapă un anunț. În situația asta, eu nu pot trage decât o singură concluzie: salariul e un pârț și voi mă mințiți în anunț, bă! Ba, ca situația să fie și mai sinistră, unii au niște texte care te fac aproape să te simți dator că ei ți-au întins ție o mână de ajutor să le muncești lor gratis… Îți vine parcă să vii tu cu bani de acasă, și pe lângă faptul că urmează să le faci lor muncile, să le mai și plătești salariile, că merită. Și tu trebuie să zici mulțam fain că primești flegme-n ochi și că alții și-au aruncat privirea spre tine, bă săracule, să înveți și tu ceva meserie! Că dacă nu erau ei, atunci cine te mai băga pe tine în seamă și-ți oferea posibilitatea să speli veceuri în loc să te învețe să scrii corect un text de ziar?…

Şi uite-așa, sâmbăta mea a fost disturbată de minunatele oferte de muncă pe salarii excepționale, practic de nerefuzat – max. 1200 ron, da-n mână vreo 1000. Oameni calumea, săritori, dornici să-ți șteargă și căcatul de la cur numai să te angajezi la ei ; asta, însă, numai în anunț se întâmplă, căci realitatea contrazice mult ficțiunea textului. Dar, atâta vreme cât tinerii se avântă să presteze și să fie umiliți, ofertele nu vor înceta să curgă.

Hai, uichend fain s-aveți, fără nervi!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s