Videochat-ul și anunțul de angajare – baba și mitraliera

Am dat zilele trecute peste un anunț de angajare, pentru un post de redactor/content editor. Firma angajatoare se numește Standard Studio, o firmă de videochat. Știind clar cu ce se ocupă, n-am emis judecăți de valoare, ci pur și simplu m-a interesat anunțul, deci am intrat să văd mai în detaliu despre ce este vorba. În prezentare se afla și un tur virtual al societății – practic, ce-i în interiorul casei, cu ce se ocupă ei și ce fel de oameni sunt. Mi-am zis „uau! mișto idee”, ș-am accesat link-ul. Ce am văzut mai departe m-a cam întristat. Vreau să vă spun că tipa care avea rol de ghid, n-avea nicio legătură cu activitatea de videochat, după mintea mea; era îmbrăcată ca o contabilă din mediul semi-urban, încheiată până-n gât și cu un joc de scenă menit să-ți inducă în minte ideea că-i mai degrabă o bancă acolo, decât o încăpere unde live streaming-ul cu țâțe goale, cur obraznic și poziții sexoase e la ordinea zilei.

Mă rog, mai departe, tipa cică ne-a introdus într-o poveste din centrul Bucureștiului, într-o clădire cu 4 etaje d-alea cu bulină(sau, așa mi s-a părut mie) unde-și aveau ei sediul, sugerând cumva ideea că ce tare-s ei că șed în mijlocul capitalei țării. După prezentarea fastuoasă a exteriorului, tipa ne poartă în interior spre a face prezentarea personalului de șepte stele, nu de cinci. Intrăm, dară, frumos, și la ghișeul de primire, ce să vezi? o doamnă sărită de 47 ședea cu fața-n pământ, fără să schițeze nimic. Părea că se jenează de ceva, ori cineva îi sugerase să stea nemișcată pe tot parcursul prezentării. Rolul dânsei era acela de a servi în relația cu publicul, or, din câte am văzut eu, dânsa aducea mai degrabă cu femeia de serviciu de pe acolo… dar, poate m-am înșelat; am un ochi prost și nu văd prea bine cu el, așa că există posibilitatea să mai dau și rateuri. În fine, de aici ne-am mutat spre alte servicii, de consiliere de data aceasta, unde două tipe de vreo maxim 20 de ani purtau un dialog impus, fals, jucat foarte prost, și pe alocuri cu câteva hilizeli. Printre altele, doamna ghid-contabil ne mai arată și camera dă treining, menită să servească la instruirea domnișoarelor, în pozițiile pe care le vor adopta în fața viitorilor clienți. Cic-ai avea parte și de lecții în limba engleză, ca nu care cumva să perzi vreun salivator bătrân de prin SUA, viitor potențial client.

În fine, astea nu-s probleme mele, și n-am nimic cu prostituția; fac mișto pentru simplul fapt că vestimentația și gargara aia inutilă nu reflectă realitatea întocmai. Ce m-a deranjat cel mai mult în toată povestea asta a fost prezentarea sub perdea a realității. Să fiu sincer, aș fi preferat ca domnișorica să fi fost îmbrăcată-n chele, cu lanțuri, cătușe, bice și tocuri de 20; așa le-aș fi oferit mai multă credibilitate ș-aș fi zis că-s oameni calumea, care-și asumă ceea ce fac, deci au coloană vertebrală; adică oameni cu sânge-n coaie, deși ar suna cam straniu folosită expresia pentru tipe. Pe principiul: „Ăștia suntem, domnule! Cui nu-i place, să ne pupe-n cur”, deci fără ocolișuri, fără măști care nu reflectă nici măcar 10% din realitate. Asta este o părere strict personală, deci s-ar putea ca alții să mă contrazică, și să spună că e de bun simț să fie prezentat așa, și nu altfel.

Ca să vă faceți o idee, o să vă pun link-ul aici

Hai, s-aveți vizioare plăcută!

Ciao.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s