S-arunci chiștoacele „dupe” geamul mașinii, asta înseamnă să fii român idiot!

Suntem români născuți din fii de țărani, cu sangre de săteni autentici șezuți în case de stuf sau lut, fără electricitate, cu lămpi pe gaz și șuncă afumată-n pod. Suntem urmașii țăranilor cu mâinile brăzdate de șanțurile muncilor depuse pe câmpuri întinse, colectivizate. Suntem ai celor cu covoare de iută așternute peste pământ, țoale(sau țohal, cum pronunța bunică-mea) improvizate la războiul de țesut și opinci în picioare. Dar, cui îi mai pasă? Nimănui, atât timp cât tradiția aia autentică, fără sămânțisme și cu obraz subțire nu s-a mai păstrat. Au ținut toți cretinii să ducă mai departe în istorie exact ce nu era cazul să ducă.

Într-o Românie unde tot norodul s-a aciuat la orașe că la țară nu-i mai place – deși la bloc stă cam incomod -, lucrurile par să nu se fi schimbat prea mult: pământul de la țară, de pe tălpi și de sub unghii, îl poartă acum în suflet și în caracter. Suntem tehnologizați până-n măduva oaselor, dar lucruri de bun simț nu suntem capabili să le aplicăm în viața de zi cu zi. Un exemplu concret ar fi acela al idioților care plimbă mașini scumpe pe străzile neasfaltate ale țărișoarei ăsteia și aruncă peste geam ce le vin la mână: chiștoace, ambalaje, resturi de mâncare, și chiar pe mine dacă mai comentez mult despre ei. Și tot cretinii ăștia dau din clanță că-i jeg peste tot, că-n afară e civilizație și bla bla. Păi, bă muistule, dacă tot vrei curățenie, începe cu tine! Ia-ți chiștocul ăla și îndeasă-ți-l în cur! Așa nu vom mai fi noi nevoiți să-ți vedem tot căcatul care ți se revarsă din gură pe la colțurile buzelor. Că din gură și din cur știi a da, dar să pui mâna să faci, nu prea.

La lecții și acuze ne pricepem cu toții, dar când vine vorba să punem mâna, parcă mai avem și altă treabă de făcut, și ne cam tragem pe cur de la simțul civic. Ori, în condițiile astea, când toți văd dar nu fac nimic, e și normal ca țara să se prezinte așa cum și e în realitatea ei crudă și gri: plină de gunoaie, atât la propriu cât și la figurat.

Se spune că veșnicia s-a născut la sat, dar, din păcate, acolo a cam rămas. Altfel, noi ceilalți, ne vom zbate în continuare în mizeriile cotidiene, frustările proprii și neajusurile vieții, sperând ca într-o bună zi să ne salveze și pe noi, americanii… ăia de la Deveselu!

Aceeași Mărie cu altă pălărie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s