Timpul

Depresie. O simt cum îmi mănâncă pieptul cu fiecare zi a vieții mele,

care se scurge fără chip de întoarcere.

De ani mă zbat să scap de lumea din capul meu,

o lume paralelă cu tot ceea ce mă înconjoară.

Trăiesc în lumea mea obscură, e drept,

dar, uneori, destul de simplă și aparte:

cu jocuri de demult uitate, copilării ce-au fost cândva,

trecut frumos al vieții mele pe care nu mi-l pot întoarce,

dar tare-aș vrea, cumva…

Și-ncerc să merg spre-o viață pe care nu o pot percepe

cu mintea-mi de acum, cu toate că e destul de atractiv

misterul care va să vie spre mine.

Mister ce mă cuprinde, și uneori mă strânge tare,

puțin mă gâtuie cam rău, și mi-e greu să înțeleg, și poate să mă înțeleg.

Dar vreau iertare, vreau uitare.

O viață fără de durere, vreau s-o trăiesc și eu. Mereu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s