Împăratul adevărat umblă după cum vrea mușchii lui

M-am pișat de ceva vreme pe ceea ce se numește viața mea, pentru că e de căcat. Trăiesc niște vremuri pe care nu mi le pot explica, chiar și cu prelungi stoarceri de creier. Cu toate că am reușit să mă integrez în lumea pe care o consider oarecum de tot râsul, prefăcându-mă cu fiecare zi a vieții mele că totul e naturel și așa trebuie să fie, cu toate astea… parcă ceva nu e bine. Am momente când clachez și cedez psihic; în momentele astea se produce un blanc, și pur și simplu îmi vine să dispar ca-n desenele animate, așa, într-o clipită. Dar nu reușesc s-o fac, așa că mă fac chitic în propria-mi viață, cât mi-e necesar să mă redresez, pentru a relua, apoi, gunoiul iar la puricat și la sortat.

Sunt din fire nițel cam dual: am momente de tăceri prelungi duse spre retard, intercalate cu exces de vorbe, pe alocuri logoreice. În carapacea în care mă ascund, aspectul mi-e total diferit de cel înfățișat pe exterior. Dar cred că mulți își asumă rolul de țestoasă, într-o lume în care este anormal să umbli dezgolit, precum împăratul lui Andersen. Nu suntem naivi, ca dânsul, dar nici nu e cazul să ne afișăm întru sinceritate, într-o lume a răutății. Nu vrem să fim arătați cu degetul pe străzi, și nici să se exclame din toți plămâni că „împăratul e gol!”. Împăratul din mine este îmbrăcat adecvat vremurilor pe care le trăiesc eu, în conjuncturile și cercurile în care mă aflu de ceva timp. Uneori mai epatez, e adevărat, dar nu umblu niciodată gol. Goliciunea mi-o arăt cui trebuie, căci am învățat, după câteva experiențe de viață buclucașe, că e bine să fiu cu băgare de seamă cui mă arăt în toată splendoarea chelii mele.

Cu fiecare zi, misterul se prelungește, adâncind în mine ideea de viață puțin cam abstractă și cruntă pentru gusturile mele. Uneori, vreau să mă jupoi de materialele sintetice care-mi irită pielea, dar știu că nu voi fi înțeles, așa că, merg înainte îmbrăcat, iritat și cu mâncărimi. Lumea este falsă, oamenii de azi îmi par superficiali, ghidați numai după aperențele înșelătoare afișate pe toate mediile violatoare de intimități. Unii oameni umblă goi fiindcă li se pare cool, alții umblă cu trei straturi de haine pentru că li se pare mai fashion nișat, dar niciunii nu umblă îmbrăcați cum ar trebui să simtă, mai presus de cum li se dictează și impun.

În această lume imensă și bulversatoare, eu continui să pășesc în viață, spre orice vrea viitorul să-mi ofere, fără prea multe obiecții, îmbrăcat încă în aparențe, singur, cu sufletul ținut sub lăcată, destinat cui merită, pentru că viața nu e făcută să ți-o împrăștii orișicum. Deși în suferină, aștept și visez la un viitor mai bun și mai sincer.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s