Din piept

Un abis în vis, visare prea multă, ilustre cărări,

o viață cam slută de durere și răni

adâncite în mine și fără scăpări

de chirurghie sau laser;

și merg către necunoscut, pe un drum neștiut.

Mi-e bine și nu mi-e, încerc să mă mint,

păstrez în tăcere, în piept simt durere

ce zinic mă strânge cu gheare prea lungi,

prea lungă durere, prea lungi zilele mele.

Un suflet fad, nu simt simțire, trăiesc în neștire

ș-aș vrea să cunosc,

dar nu recunosc nimic din ce văd.

O, dulce uitare! Adu-mi cu pași repezi

o liniște-acută, să fie cum n-a fost nicicând pentru mine,

o liniște-n fine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s