Modestele sărbători de iarnă

Vin sărbătorile de iarnă – sau, pentru unii care au împodobit bradul de prin aprilie, au venit deja – , dar mie chiar nu-mi pasă. Nu-mi pasă de agitația de prin din mall-uri, nu-mi pasă de agitația de prin orașe, nu-mi pasă de lumea disperată după beculețe, ș.a.m.d. Pot spune că nici de mine nu-mi pasă, dar v-aș minți cu nerușinare, așa că n-o s-o fac, sau o s-o fac într-un alt articol. Deocamdată nu e loc aici să mă cac pe mine, dându-mă în spectacol ca maimuța de la circ. Sunt prea departe de toate mizeriile externe ca să ajung să-mi smulg fleocii de draci, cu patentul sau cleștele. La țară sărăcia lucie se vede, inclusiv în prag de sărbătoare. Vreo două-trei instalații-țurțure aruncate de-an sulea pe străzile principale, și cam atât. Restul… nu comentez. Dar nici nu mă deranjează, fiindcă nu se cheltuiesc bani căcălău(adică se spală, dar prea puțin).

Nu-mi pasă decât de clima asta care s-a schimbat a dracului de tare în ultimii ani! Și nu mai ninge, tată… Da, îmi amintesc cu nostalgie de iernile copilăriei mele cu nămeți cât casa, cu săniuțele de pe ulicioare legate între ele ca un trenuleț. Cu acei copii mulți, veseli și uzi până-n măduva oaselor, care se bucurau de nimicurile vieții, nimicuri după care mulți, azi, tânjim. Ce viață! Ce frumusețe… cui îi păsa de ziua de mâine la anii ăia? Intrai ud în casă și erai luat în șuturi de părinți de teama că puteai să te îmbolnăvești, dar tu, copil fiind, nu înțelegeai nimic la vremea aia. Știai că e rost de joacă, și cam atât; viața ta se rezuma la un singur lucru, dar suficient pentru un copil.

Acum, viețile noastre sunt mizerabile și nefericite. Avem bani de de toate, dar ne plângem de lipsuri; parcă ne-am tâmpit. Constat cu rupere de pu… pungă, în prag de sărbătoare(să zicem), că lumea este avidă numai după superficialități. Hai că glumesc! Constat asta în fiecare an, de foarte mult timp, dar azi m-am decis să scriu despre țigănismul românesc: faci ditai vila, dar dormi în curte. La noi, treaba cu sărbătoarea e cam așa: strângi vreo șeptișpe salarii compensatorii, faci o cumpărătură pe an, dar multă! Și bei sucuri la pet ieftine, și te adăpi cu lichioruri contrafăcute, umpli mațul cu produse pline de E-uri nocive, dar sărbătorești, cică. Cică nașterea cuiva, dar habar n-ai a cui e. Păi e logic până la urmă, din moment ce ăla care s-a născut nu face cinste, dă-l în…

În sfârșit pot scrie în tihnă, împăcat fiind cu „sărbătorile de iară” pe care le-am urât de când mă știu. Niciodată nu m-am bucurat de ele, dar nici n-aș fi avut cum să mă fi bucurat vreodată de ceva ce m-a jenat mereu. Atunci nu înțelegeam mai nimic, acum încep să dibuiesc câte ceva. Datorită constatărilor, am ajuns să regret anumite aspecte benefice, și anume, tradițiile pe care le-am cam pierdut. Ori, dacă nu le-am pierdut, le-am modificat atât de prost, încât au ajuns să arate ca Mickey Rourke retușat – adică, oribil. Colinde remixate – rahat pe băț sau zahăr pe ‘oaie cum ar spune-o alții -, „vedete” împopoțonate și multă, multă falsitate în jur. De aici și modestia asta cu „să fim mai buni” care zace-n noi într-o stare latentă tot anul, numai așa, ca să se declanșeze fix în pragul sărbătorilor, când începem cu texte de credință, dărnicie sau smerenie, dar așteptând – pe de altă parte – să ne dezlănțuim intestinele după ieșirea din post.

Cam ăștia suntem cu toții: o minciună colosală.

Advertisements

5 Replies to “Modestele sărbători de iarnă”

  1. La mine in sat au inceput sarbatorile lipovenilor, ei fiind de rit vechi, maine au Craciunul. Dar ai dreptate, nu stiu daca doar saracia e de vina, nu se mai simte bucuria sarbatorilor de altadata.

    Like

    1. Nu cred că ține de sărăcie, ci mai degrabă de occidentalizara masivă datorată celor care au fugit(în masă) peste graniță, ș-au adus, în vacanțele scurte pe care le aveau o dată pe an, așa-zisul glam de peste hotare. Mai exact, kitsch-ul occidental, facilul din ghetto-ul american, boarfele chinezești din plastic, ș.a.m.d. Toate acestea în detrimentul bunurilor proprii, pe care am avut grijă să le distrugem. Conchid cu ideea unu pictor român care a spus că România nu și-a distrus încă toate bunurile, așa cum occidentul a făcut-o, și că acest aspect o face să fie în creștere. Când își va nenoroci toată valoarea, abia atunci România va ajunge la nivelul occidentalior de azi, care sunt în decădere.

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s