Dorm pe roze, dar cu nevroze

Mă pun să dorm, ș-adorm. În profunzimea somnului mă trezesc, și bâjbâi telefonul ca să văd cât e ceasul; mor de draci că m-am trezit! Mă fâțâi de pe-o parte pe alta, încerc să stau pe spate că poate-poate, dar niciun rezultat pozitiv. Mă uit pe geam, gândurile încep să zboară și, parcă să se înmulțească. Încerc să le stopez, zicându-mi: „nu te mai gândi la nimic, ca să poți adormi”. Se face liniște, pun bariera și încerc, cu puțin efort, să-mi impun o liniște. Însă orice zgomot din încăpere mi se pare că devine personificarea unui picamăr la lucru în propria-mi țeastă. Eu nu mai am stare, dar nici răbdare.

Așa pățesc de vreo câtva timp cu somnul. Nu, nu sufăr de insomnii, dar sufăr de somn întrerupt. Ca să ne înțelegem, eu dorm, de regulă, și 14 ore dacă e necesar. Media e, oricum, de 10. Dar n-aș vrea să aud sfaturi cum că nu e sănătos, sau mai știu eu ce, că organismul meu nu e ca al vostru, deci nu funcționează la fel. Somnul meu era unul adânc, liniștit, odihnitor; acum adorm cu anxietatea, și mă trezesc, în veghe, cu apnee. Și mi-e un dor teribil de somnul de altădată, când mă trezeam în liniște, nu aveam niciun gând, și eram atât de bine a doua zi! Dormeam neîntrerupt, și se simțea starea de bine. Iubesc să dorm, somnul face parte din configurația mea; fără somn, aș muri. Mă rog, fără somn pe o perioadă de, mulți ar muri, însă eu aș muri mai repede ca alții.

Gândurile mi-au acaparat somnul liniștitor. De când s-au înmulțit, parcă sunt o altă persoană. Și somnul meu cel nou, fragmentat, pare să-mi recontureze personalitatea și perspectivele. Parcă și ideile mele s-au schimbat, deși, odată cu înaintatul în timp, e normal ca ideile să se schimbe, să se dezvolte, să fie mai pregnante și mai mature, coapte. Da, dar noul meu somn joacă un rol important în a grăbi totul. Mi-e puțin ciudat cu noul meu stil de a dormi, și nu știu cum să abordez problema, dacă e, totuși, o problemă. Cred că, până la urmă, e important că pot dormi, față de alții care suferă de insomnii cronice.

Încerc să analizez situația și din prisma plusurilor, nu doar a minusurilor. Găsesc că, deși fizic mă simt mult mai ciudat pe zi, nopțile mi le mai petrec și cu gânduri care, uneori, pot fi ajutătoare. În rest, nu văd niciun beneficiu al nesomnului, sau al somnului prost.

Pe alocuri, textul poate fi și ilogic, da-i de la somn prost!

Hai, somn de voie, nu de nevoie!

Advertisements

2 Replies to “Dorm pe roze, dar cu nevroze”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s