În sfârșit Paștele tuturor!

Isus Cristos, intitulat pe alocuri și Hristos, moare pe cruce. Baraba, hoțul, scapă în detrimentul fiului lui Dumnezeu. Popularitatea se pare că a avut întâietate dintotdeauna, nu doar azi are trecere mare la public. Toți cei mânjiți cu dejecții scapă nepedepsiți, jucând adesea rolul victimei. Diferența dintre Baraba cel de atunci și barabii zilelor noastre este una singură: ăla avea bun-simț și respect față de adevărata victimă, față de adevăratele valori; ăștia de azi n-au nicio treabă cu bunele maniere, iar la ananghie își vând orice, inclusiv pe fostele neveste(Cocoș vs. Udrea).

Anul acesta Paștele pică în aceeași dată calendaristică atât la romano-catolici, cât și la creștinii ortodocși. În restul perioadelor Isus învie pe rând, când la unii, când la alții, că doar nu are degeaba latura dumnezeiască în El. Dar noi trebuie să înțelegem un lucru: nu oamenii stabilesc niște date absurde pentru niște episoade istorico-religioase inventate cu scopuri diverse(câștig material, bunăstare lumească, adulație, etc.), ci acestea sunt chestiuni abstracte, miracole pe care mintea umană încă nu e suficient de pregătită să le perceapă și asimileze. Așa că, îl rog pe cel care dorește să comenteze aiurea despre chestiuni religioase, să plece și să cânte la altă masă dacă are de gând s-o facă aici. Nu accept minciuni despre religie și nici dispoziția necesară n-o am să suport criticile altora. Eu cred în… cred. Altceva nu mai contează. Ce dacă învie pe rând? Ce dacă coboară din cer sub limbi de foc la date diferite? Păi și ce, noi oamenii nu suntem diferiți? Vorba aia: câte bordeie atâtea obiceie. Credeți și nu cercetați, și mai lăsați deoparte scepticismul.

Oricum, viața continuă, cu sau fără date comune în calendare. Cu cât mai multe sărbători, cu atât mai bine pentru român. Masa îmbelșugată cu produse ieftine din super/hipermarket-uri pe principiul „mult și prost” reprezintă adevărata sărbătoare. Practic, festinul religios alcătuit din drob, mici, cârnăciori, berbecuț, miel la cuptor, etc. reprezintă adevărata spovedanie – the ultimate rugăciune cum ar zice mai îndepărații vecini ai noștri, ză americans. Curățenia sufletească se realizează cu spusul rugăciunilor, dar doar cînd ai micii-ntre dinți. Viața e pustiu fără haleală. Nici nu te poți concentra la Dumnezeu dacă mațul ți-e gol. Și ce greu e cu postul, nene! cu buruienile alea fără nicio valoare nutrițională, nu tu o halcă de carne, nu tu un mititel… cum să-ți întreții șuncile cu urzici? Mâncarea în sine e o religie; masa îmbeșugată la români trebuie păstrată cu religiozitate. Rugăciunile? Păi da, te rogi să treacă mai repede postul ca să poți înfuleca și tu o ceafă așa, pe nerăsuflate… 112 să vină să mă ia, că nu-mi pare rău! Măcar știu că mor îndestulat.

Păi, vedeți voi? Cu atâta lume credincioasă în jurul meu, e și normal ca eu să nu mai vreau să cred. Mi-e suficient să mă inspire alții cât să mai scriu câte-o mică povestioară fie veselă, fie tristă, fie adevărată, fie mai puțin adevărată…

Vă salut, cu respect.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s