Alt text siropos

Gata frate, că-mi bag uța! M-am săturat de generalizare și lingușeală; hai să ne mai împroșcăm și cu căcat când e cazul, că altfel prea ne-o luăm în cap. Nu de alta, dar vom ajunge să credem despre noi că suntem cine știe ce mari pizdoși, când, de fapt, în realitate nu suntem decât niște puricei mici pe care-i prindem, îi spargem între unghii și cam aia e! Nu zic bine, sau vă place să fiți periați? Dacă da, mergeți și cântați la altă masă, că la mine nu e de șagă.

Chiar dacă cu greu accept critici și blestem pe oricare are de gând să-mi strice părerea foarte bună despre propria-mi persoană, recunosc cu mâna pe cu… ăăă… inimă că după vreo două zile, stau și meditez la ce mi s-a zis, și-n intimitate îmi recunosc: SUNT AȘA CUM AM FOST DESCRIS, CU MINUSURILE PE CARE CU GREU REUȘESC SĂ MI LE ACCEPT. După ce urlu, înjur și turui ura cătră „binefăcător”, tre’ să vă spun că respectivul care m-a defăimat ajunge să fie în comă indusă de la atâta dragoste îndreptată înspre dânsul – practic, îl blestem de se cacă pe el. Mă rog, acest lucru nu este un amănunt important – moartea este o întâmplare trecătoare. Ideea e că sunt și om de căcat, deci nu trebuie să ajung să cred despre mine că pot călca pe apă ca Isus Cristos așa cum a făcut recent un preot african pe apa Nilului. Din păcate, după vreo trei pași, o gașcă de crocodili s-au înfruptat din el, scuipându-i doar șilapii și chiloții căcați. Și dacă vă gândiți că glumesc, atunci citiți aici. Așadar, mai ușor cu minunile și mai des cu muncile. Dar, iar mă întind pe alte subiecte, deci să revin.

Şi cum scriam eu mai sus, e bine să mai fim şi de căcat, şi cred că e şi sănătos. Alergătura asta continuă după perfecţiune tinde să creeze şi monştri, aş zice. O fi frumos să vrei să fii ca altul, să cauţi să îţi imbunezi anumite lucruri, dar şi să dai greş e ca o gură de aer. Şi nici atotştiinţa nu e bunuţă; uneori e bine să fii simplu şi să recunoşti că eşti un om simplu, fără prea multe calităţi, dar care ştie să-și vadă de pătrăţica lui. Deși e o societate care te îndeamnă(obligă, mai degrabă) să atingi și ceea ce, dacă ai sta să analizezi nu ți-ar folosi la mai nimic, cu toate astea poți selecta, poți spune pas, poți lua o pauză socială, poți trăi și tu puțin. Te poți uita în oglină, constatând că ai păr la cur, deci un aspect fizic normal. De ce să-l înlături? De ce să smulgi părul din nas? Toate au un rost, și MEDIA nu le știe pe toate. Trendurile nu le setează „vedetele” care au în spatele lor o armată de oameni meniți să obțină faimă și să câștige bani cu orice preț; noi setăm trendul pentru noi, noi putem spune NU. Nu uitați: PREȚUL SUNTEM NOI.

Oricum, fie că ești cu un picior în minus, că nu știi să pictezi, că ești varză la științe exacte, că pricepi mai greu, că ești aritmic, că ai albinism, că ești timid sau logoreic, etc., să știi că ești ok. Defectele, fie ele fizice sau de natură psihică ori psihologico-sentimentală, și astea sunt normale – ori, cel puțin așa ar trebui să fie. Dacă reușim să ne conștientizăm minusurile pe care să le și îmbrățisăm, ar fi totul calumea. Până și Biblia zice că ne-am născut cu păcat, deci, asta e normalitatea. E normal să fii cu păcat, e normal să fii cu greșeală, e normal să fim diferiți.

Sunt de căcat, da-mi place!

Atât.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s