Când vor să te reducă la tăcere…

Spun că ești prost. Că n-ai capacitate, că n-ai școală, că tu ești lipsit de experiență și ani, că n-ai o funcție ori o diplomă. Așa procedează marii înțelepți care se cred buricul pământului, pregătiți mereu să te umilească dacă vrei să scoți puțin cornul. Nu ai dreptul să judeci, nu ai dreptul să cuvânți, dar ai obligația să-i asculți, să-i venerezi, să le periezi scalpul chelios ori părul slinos. Te prind uneori de mijloc și te consolează, batjocorindu-te mai tare. Folosesc expresii de genul „ce e pentru tine e pus de-o-parte”, în timp ce te împing subtil în prăpastie. Șușotesc pe la colțuri cu alți derbedei, râzând înfundat de tine și de minusurile pe care le ai. Fac mișto, se miră că ești emotiv – deci, ești un soi de handicapat – , uneori și cu greață. Prin ochii lor, ești văzut drept un om mic, demn de toată mila și batjocura. Fără tupeu și nesimțire ai murit. Nu te poți arăta, căci ești mâncat de viu.

Sunt vremuri grele, dragii mei! Lumea trebuie să fie senseless, căci cu roșeață-n obraji și bâlbâit de cuvinte n-ajungi decât la ospiciu. Te calcă ăștia-n picioare fără nicio jenă, strivindu-te ca pe un gândac de colorado. E-o lume minunantă, dar nu prea adevărată. E lupta pentru supremație, lupta pentru funcții, lupta pentru dezumanizare. E-o luptă tâmpită, oamenii aleargă după iluzii, țelurile s-au schimbat. Sunt vremuri atât de ciudate, încât mi-e greu să le mai înțeleg. Sunt o persoană emotivă, închisă, și uneori și ursuză. Pentru ce se întâmplă în jurul meu, poate și foarte pretențioasă, cu o pretenție dusă la absurd. Mi-e jenă de oameni, mă intimidează lucruri, și mai roșesc din când în când(noroc cu tenul măsliniu care nu lasă să se întrezărească mare lucru!). Problema e că mă frustrez când mă intimidez, lucru care nu mi se pare normal. Pentru vremurile astea, este anormal să te pierzi cu firea, este anormal să te jenezi; acum trebuie să fii brici, că altfel ori ai o problemă, ori ai mai multe. Pula mea… de ce să fim perfecți? Hai, dă-o dracu’! Dacă lumea asta este formată numai din tupeu, atunci eu mă… nu mă nimic. De ce să fie ordinea asta? Cu ce scop construim oameni la indigo? Lăsați-ne diverși dragi concetățeni ai acestei planete, că-i loc pentru toată lumea sub soarele ăsta din ce în ce mai periculos de arzător. Oamenii pot fi în mai multe feluri: buni, răi, timizi, cu tupeu, sensibili, insensibili, albi, negri, galbeni, hermafrodiți, cu boli rare și foarte rare, săraci, bogați, și lista poate continua. Pe scurt, suntem diferiți, iar diversitatea este interesantă.

Fiecare-și are locul dacă știe să și-l întrezărească. De ce să ne înghesuim pe o funcție cu toții dacă nu suntem făcuți pentru ea? Pentru că așa sunt mersurile? Pentru că așa se face, mai nou? Ne dăm în cap, ne păruim, ne scuipăm și ne măsluim numai ca să ne păstrăm culcușul. Și atunci când reușim, tragem concluzia că nu ne mai place; că nu ne regăsim, că nu e ceea ce ne doream, de fapt. Părinții te îndeamnă să faci o școală care e „de viitor”, te trimit către un „serviciu bun”. Trebuie să faci o facultate care să-ți aducă un job cu satisfacții materiale. Fă-te medic, spre exemplu, chiar dacă nu ai vocația. Nu este imperios să-ți placă! Trebuie doar să-ți aducă venitul. Și știți doar că la spital lumea vine cu plocoane, deci pe lângă salariu, trăiești și din șpăgi. Așa că, e de bine! Nu-ți place matematica? Nu e o problemă! Învaț-o de nevoie să intri în IT, că-i de viitor, și  acolo se câștigă căcălău! Lasă-ți doleanțele de-o parte, că alea nu-ți aduc un acoperiș de-asupra capului. Fă-te om, fă-te om, alungă-ți gândul necinstit de a-ți urma visurile.

Fii tare, copiază atitudinile „puternice” ale celor „de succes” ș-ai să reușești. Da! Ai să reușești să te frustrezi într-atât de tare încât, la un moment dat în viață n-ai să te mai înțelegi deloc. Ș-atunci ai să ajungi prin cabinete psihiatrice, o să-ți verși toate frustrările asupra celorlați, și n-o să fie bine. O să fie bine doar atunci când vei ști cu adevărat ce vrei, când n-o să te mai reții doar pentru că așa îți cer ceilalți.

Lumea e un câmp de luptă. Terenul psihologic al minților. Important e să te menții întreg, să nu te lași prea mult copleșit și să nu te avânți în prea multe compromisuri. În rest, mult succes.

Fii tu, fii înțelept. Fii bun sau rău. Fii cum vrei, dar nu te închista. E loc și pentru lumea ta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s