Let’s make everything beautiful: FUCK OFF!

Dragi (ne)cititori, am cam început să îmbătrânesc. Dovada o face titlul, care pur și simplu îmi contrazice textele publicate până în prezent pe blog. Sau, nu? Sau, nu știu… Mă rog, ideea de nepolitețe nu mi-a venit așa, peste noapte, ci o am de mult timp în minte. Și zic minte pentru că față-n față mi-e cam greu să spun omului să se ducă-n mă-sa. Asta și pentru că mă-sa poate că s-a dezis de el, ori nici mă-sa nu-i mai brează, astfel încât ar trebui să analizez care origini sunt mai sănătoase și bune de primit. E un fel de Irreversible(acesta), filmul. Să-l vedeți, e crunt. E franțuzesc și greu; cu un viol periculos. Frumos. L-am văzut pe Pro Cinema pe vremea când C.T.P. avea sâmbăta filme hartă. Păcat că nu se mai ține; oamenii nu gustă și ceva mai necomercial. Toți vor POC – POC și BOOM – POW! și cam atât. Picioare-n cap, efecte speciale și scene de amor stupide. Cinemagia americană, blockbuster-ul națiunii! Prinde căcatul la publicul larg, ce să-i faci? Dar despre filme n-aș prea vrea să vorbesc, cu toate că aș putea din moment ce am o pasiune pentru filmele mai vechi(anii ’40-’80). Însă nu suficiente informații, și nici pregătire, deci mă abțin.

Să revin, însă, la politețea lipsă pe care o afișez cu nonșalanță în titlu. E sănătoasă, fraților! Nu vă abțineți să mai spuneți și verde-n față, cu toate că politically correct-ul e pe toate gardurile. Dă-l dracului, ăla nu-ți oferă liniștea minții! Daaaaar, există un mare DAR, și nu e vreunul dat de la Dumnezeu; e o conjucție care condiționează acțiunea aici, astfel încât utilitatea adevărului și răcorirea în sine a omului se face numai când conjunctura permite. Spre exemplu, dacă un amic te minte și tu știi, îl poți fute-n gură fără probleme, fără să te mai gândești că se supără sau mai știu eu ce. Și până la urmă, ce dacă se supără? Păi tu dacă stai și te frămânți zile în șir cu privire la chestiunea respectivă n-o fi mai rău? Și dacă ți-e prieten, o să înțeleagă. Dacă nu, să… se vor cerne treburile. Hai să nu mai scriu urât, că unora nu le place jazz-ul.

Mă rog, ideea principală e că nu e corect să fim politically correct; ori, dacă tot e să fim politically correct, e correct atunci când suntem și tranșanți, nu tranșați. Când ești tranșat nu mai poți fi tranșant, sau, cum zice DAEA lângă o oaie stă o frunză, dar lângă frunză nu poate sta o oaie. Când a spus Alecsandri că Românul s-a născut poet, a uitat să mai completeze cu ideea că s-a născut și filosof. Și uite cum o dau dintr-una-ntr-alta. Dar, nu-i problemă!(sau bai, că-i la modă s-o dăm cu fainoșaguri ori fain, de parcă toți ne-am născut prin ardeal; minus moldovenii care uzitează fainul).

Ca să concluzionez ideea pe care am tot răstălmăcit-o în acest text: e bine să fim și direcți, însă depinde când, cum, cu cine și de ce o facem. Rost de politețe este, în special în mediile formale(la muncă spre exemplu, dar și aici depinde de situație, însă, în principiu, e de aplicat). În rest, nu e bine să ne ținem în frâu când vine vorba de cei apropiați. Așa că, treaba cu ținutul în lesă(dar nu impertinența, nesimțirea sau aroganța!) frustrează și încurajează anumite atitudini nu tocmai bune.

E ok să lași de la tine, dar și să scuipi venin când ai tot dreptul din lume s-o faci. Chiar și cu riscul de a pierde. Iar pierderea se poate transforma în câștig. Depinde pe ce termen privești lucrurile, și din ce unghi le analizezi. Depinde de tine.

Cam atât am avut de spus.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s