Tânăr, proaspăt și… naiv. De la 20 la 30

TRECUT Am 20. De fapt, luna asta-i împlinesc. Niciodată nu mi-am mai făcut ziua cum o să mi-o serbez anul acesta: mă duc la un interviu de angajare că mă cam vor unii. Sună fain, e un job mișto, e de viitor cu nevoie mare de prospețime din partea tinerilor. Mă caută oamenii, zic că-s bun și că au nevoie de freshittude – da, e un cuvânt nou inventat acum; combinația dintre fresh și attitude. Ce vreți de la mine? E la modă să inventezi cuvinte noi. Acum e la modă orice, inclusiv prostia. Dacă alții o fac, eu de ce n-aș face-o? Până una alta, îmi urmez un țel și trebuie să mă mai compromit din când în când. Nu-s nici Dumnezeu, nici Isus și nici Duhul Sfânt – Trinitatea pentru mine este o chestiune ce ține mai mult de bătrânisme decât de cool-ul vremurilor actuale; mă direcționez adesea după zicala mea preferată: No Gods Allowed Here. Ei, e tot o zicală personală! Viața are tumult mult, mai ales când ești în pârg, asemeni unui fruct de sezon. Nu e timp de zăbavă! Mergem în vâltoare cu un singur crez: crezul în propria persoană. I Am God până la urma urmelor, ori, dacă tot vreți un Dumnezeu, să știți că El e în voi. Am o stare de spirit atât de agitată încât dacă mi s-ar oferi sarcina să mut munții din loc acum, cred că aș face-o în doi timp și trei mișcări negreșit. Nu știu, ceva îmi dă o energie de nedescris! Simt că pot zbura mai ceva ca un super erou. Sunt în stare să fac de toate, în special la locul de muncă. Ăștia mă vor, eu fac de toate că-s capabil. Mă dau și peste cap dacă e cazul, fiindcă așa-s anii tinereții; fac de toate să impresionez și fac de toate fiindcă nu cunosc prea mult, deci n-am prea multe temeri și nici pretenții. Gata, mă arunc. Ne auzim mai încolo.

………………………………………………………………………………………………………………………..

PREZENT Și iată cum anii au trecut cu tot cu mine și cu visurile mele. Nu demult am făcut 30, dar nu m-au speriat. Am scris mai demult pe la 20, când visam și era frumos. E frumos să ai 20 și să fii în stare să te arunci în flăcările iadului dintr-o inconștiență venită de nicăieri. Niște ani pe care nu că-i regret, dar au și ei farmecul lor, la timpul lor. Au o naivitate frumoasă care nu-ți provoacă nevroze, ci doar mulți nervi și roșeață-n obraji; revoltă-n suflet și-n atitudine. Ani adolescentini, niște prostuți care s-au scurs precum se scurge apa dintr-un pahar de plastic crăpat la fund, fără ca nimeni să-și dea seama, decât atunci când apa nu mai e… Ce vremuri! Amintiri care-mi stârnesc zâmbetul, imagini care-mi vin acum în fața ochilor. Of, anii tinereții mele! Ați fost frumoși, dar acum hai, vă dau la o parte că ați fost și prea naivi. Ceva din voi aș lua totuși cu mine-n viață, ceva ce s-a pierdut pe drum, și anume acea inconștiență cu care mă aruncam de fiecare dată cu capul înainte în orișice situație. Acum stau și cuget, analizez pe toate părțile și nu fac nimic, ci doar las să-mi scape din mâini oportunitățile cu precauția exagerată. Aș vrea să-mi mai dau drumul într-un mod periculos în viață, la fel cum doar un puști inconștient poate să o facă. Însă parc-aș vrea o aruncătură precaută, totuși. Vedeți? Ei bine, anii ăștia nu-mi dau pace deloc. Mă pun pe gânduri, mă fac să refac stricăciunile și să-mi asigur pașii cu multă analiză. Oi fi eu mai statornic și deci așezat, dar am ceva lipsuri: parcă entuziasmul și dorințele s-au mai potolit. Pofta de viață s-a risipit și ea, oamenii nu-mi mai par jucăuși ci doar malefici, iar viața pare un șir nesfârșit de monotonisme.

Să fie oare așa și la 40?

Hai că ne-auzim atunci.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s