O urmă de antipatie

las mereu în sufletul multor oameni. Gargara și tupeul cu care mă afișez în diverse situații nu-mi provoacă decât neplăceri. Chiar deunăzi mi s-a întâmplat să port o conversație despre pierduta oină românească, strămoașa baseball-ului american hoțoman. De altfel americanii nu doar oina au furat-o, ci multe tradiții europene pe care le-au spoit cu nițel sclipici și le-au promovat peste tot pe unde au putut, iar pe unde n-au avut acces și-au făcut loc cu coatele. Deci, peste tot. Că doar e american dream, și deci nu-și pot dezamăgi potențialii sclavi de pe celelalte continente. Însă, hai să-i lăsăm pe americani deoparte pentru moment.

În fine, ziceam de conversația purtată despre oina românească. Ei, în anumite cercuri se pare că lumea – exceptând faptul că poartă tatuajele și pantalonii trei sfert care-s la modă Made In China toxică – încă rămâne perplexă dacă te apuci să arunci întrebări relativ pertinente, pe subiectul discutat. Această „impertinență arogantă” poate fi catalogată drept „gură mare”. Se pare că a fi curios nu e un semn bun la români, cum nici ateismul nu e. Natural ar fi să taci, chiar dacă te mănâncă limba. Și poate să fii și grămadă, fără pic de cunoștințe, că atunci ești mai simpatizat. Minimele conversații de genul cf, să dăm o clanță, să facem bani sau eu sunt jmecher nu pot fi altfel decât arhi-suficiente. Atunci când dai dovadă de puțină cunoaștere, deja te întreci cu gluma și începi să deranjezi. Unii se miră de unde le știi, că doar te aveau în minte drept ultimul rebut, în timp ce alții se uită cu ciudă și încearcă – prin diverse tertipuri – să-ți închidă gura. Încercând să porți o conversație relativ civilizată cu toți homalăii, presărată pe alocuri și cu informații, nu faci altceva decât să-i complexezi. Și să mai fie și vreo puță prin zonă devine deja și mai jenant pentru dânșii, că le faci un soi de antireclamă. Giboul, atunci când se simte amenințat, începe să se scarpine la subsiori și să sară-n sus ca toți dracii, amenințându-te cu cafteala vizuală. Te taie cu privirea asemeni unui laser care taie hârtia, spre exemplu.

Bottom line – dacă ar fi să cităm americanu’ „neaoș”(ăla venit de pe alte continente), că tot am pomenit hoțiile lor mai sus – ar fi că e mai bine să te prezinți dobitoc, cu puține cunoștințe spre deloc, pupincurist, tăcut și milostiv. Doar așa ai de câștigat ăn veață. 

Gata, am terminat de scris, așadar, mă voi reduce la tăcere până la următoarea postare.

Numa’ bine și ciocu’ mic!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s