Mă vând

pe bani puțini, ba chiar pe zero lei

Ca să câștig nimic, ca să mă duc la ai mei.

Mănânc rahat cu lingura și ling tot de plăcere

și-n suflet am ciment ce rage de durere.

Constat pe zi ce trece c-am mai îmbătrânit un an

și nu-i o satisfacție, eu n-am mâncat ciolan.

Mănânc doar ce-i pe jos, o firimitură – două

în fiecare zi, mereu, când bate ora nouă.

M-am vândut unor hiene și n-am știut c-o fac;

și, iată! acum zac

în maldăre de resturi scuipate pe câmpii,

c-așa-i românul nostru, curatul secolului.

Mă vând. Și-s sclavul lor.

Mă vând. Și toți mă vor

să le slujesc o viață,

să fiu a lor paiață.

Mă vând, măcuță dragă! Mă vând c-așa m-ai învățat:

capul plecat nu cade, dar nici nu-i de urmat.

Mă las vândut, n-am suflet, am renunțat la el

Și nu mai am în viața asta nici măcar un țel,

și-s ca vândut…

Atât.